Proverbi, o il piacere della conoscenza!

nduccio

Due vecchi si guardavano, si conoscevano da una vita, si rispettavano senza proferire parola, in silenzio. Quando volevano parlare, uno di loro enunciava un proverbio. L’altro annuiva, condivideva e rilanciava un altro proverbio, oppure scuoteva la testa, e disapprovando rispondeva con un proverbio dal significato completamente diverso.

Era il loro passatempo: il piacere della conoscenza!

Del Tempo:

A la prim’acque d’Agoste s’arcunosce lu puverome.
A Sanda Reparata la live s’ha maturate.
A settembre la rene va luntane la vellegne s’avvicine: cante e sune fine a matutine.
Abbrile ne te’ trenta, ma se piove trentuno, nen fa male a nisciune.
All’Avvento, o ve’ a piove o ve’ lu vente.
Cannelora Cannelora dall’inverne steme fore, ma se piove o tire lu vente
ci aresteme ancora dentre.
Chi s’arepara sott’a la frasca, te’ quelle che piove e quelle che casca.
Ciele a pecurelle, acque a catinelle.
Ha arrivate gne n’acque de magge!
La neva marzarole dure come la socere nghe la nore.
La prim’acqua d’aprile, vale un carro d’ore nghe tutte l’assile.
Piogge de febbrare s’ariempie lu granare.
Piogge di aprile, ogni goccia un barile.
Se piove li quattre de Brillante, piove ancore pe’ jurne quaranta.
Pure se piove e tire lu vente a lu cafone nne je ne freche niente!
Quanda Dia vole, a ugne tempe piove.
Quande lu greche va a levante lu pescatore fischie e la moje cante.
Quando l’asene cuntinue a raja’ tant’e’ l’acque che st’arriva’.
Quande lu vente ve’ da la muntagne pije la zappe e va a guadagne,
quande lu vente e’ de la marine, lasse la zappe e vattene a la cucine.
Quando piove a lu mese d’agoste o e’ lu miele o e’ lu moste.
Quando piove e tire lu vente, chiude tutte e statte dentre.
Rosce de sere buon tempe se spere. Rosce de matine la piogge e’ vicina.
S’abbije giuviddi’, venerdi pe’ tutte lu jurne, sabbete piove fine a mezzejurne.
Se lu galle cante controre, tanta acque arrive a piove.
Se piove a San Filippo [26 maggio], lu povere nen te’ besogne de lu ricche.
Se piove in Santa Bibiana (2 dicembre) piove quaranta jurne e ‘na settimana…
Se piove lu Venardi’ Sante piove a magge tutte quante.

Degli Averi:

A chi sparte la meja parte.
Che si dice? Che la sardelle s’ha magnate l’alice.
Chi manegge, festegge.
Chi te’ la vigne te’ la tigne.
Chi te’ lu letame nen sa che e’ la fame.
La robbe dell’avarone si li magne lu sciampagnone.
La robbe male acquestate lu diavele se le porte.
La vanghe te’ la scella d’ore.
La votte te da lu vine che te’.
Tante teneve la votte e tante m’ha fatte la vigne.
Se tutte li cille cunuscesse lu rane stavame bune a murirce de fame.
Senza solde ‘n se cante messe.
Chi fatije e nen custode, tribule e nen gode!
Sott’a la neve lu pane e sott’all’acque la fame.
Sparte ricchezze e divide puverta’.
Trist’a chi nen te’ ninde, ma chiu’ triste a chi nen te’ nisciune.
Tu ‘nghe la cerque ji nghe la paje foche fi’ tu e foche facc’jie.
Vale chiu’ a nasce sott’a ‘na bbona stelle ca esse fije de gran signure.
Vale chi’ nu solde di sparagne che cente di guadagne.
Zappe la vigne, zappe l’orte, arva’ la case e’ n’ommene morte.

Delle Donne, degli Uomini, dell’Amore:

A donna prena, niente si neghe.
Addo’ ci sta na socere e na nore, se litiche ugne jurne a ugne ore.
Brutte e’ lu sabbete senza sole, pegge e’ na femmene senza amore.
Chi la moje se cunserve dentr’a lu lette trove che se la gode arret’a ‘na fratte.
Chi di ninne chi de nonne ugne case porte le corne.
Chi te’ nu commede e nen se le gode, nen trove cunfessore che l’assolve!
Corne e guaj nen manchene mai.
E’ l’ommene c’ha da purta’ li caveze.
Fa’ prime lu ciele a ‘rnuvelirse, che ‘na femmene a vestirse.
Femmene senza sise e’ scudellare senza piatte.
Tutte quelle che entre a na mane, lu reste jittele a lu cane.
L’amore nen cerche bellezze, l’appetite nen vo’ la salse.
L’ommene e’ la lape, e la femmene e’ lu cupe.
L’amore accumince nghe lu cante e finisce nghe lu piante…
La femmene e’ gne lu foche: s’ ha da scardazza’ ugne nu poche.
Le femmene e’ come li piatte: une ne rumpe e cente n’accatte.
Le socere e le nore nen sonne bbune manghe se sonne d’ore
Li pene e’ come lu fele, l’amore e’ come lu miele, li basce, come li cerasce.
Lu curnute e’ sempre l’uteme a saperle.
Lu calle de lu lette te fa scurda’ lu calle de lu pette.
Lu prim’ anne de matremonije se sta’ core a core, lu seconde cule a cule e lu terze
a cavece ‘n cule.
Meje ‘mpiccate che male ammujate.
Se a mpresta’ fusse na cosa bone s’emprestesse pure la moje.
Te’ ‘na lengue gne na sarte, taje e cuce ugne parte
Triste a chi more ca chi reste se cunzole .
Tutte quelle che di male ce sta’ e’ la femmene che te le fa fa’.
Vale cchiu ‘na bella giovene in casa a vede’, che cente ducate in casa tene’.
Vocca vasciata nen perde ventura, ma s’arinnove come la luna.
Votta piena e moja ‘mbriaca.

Degli Animali:

A le vellegne s’accioppe l ‘asene…
Aji’ voije a ciuffela’ quande l’asene nen vo’ tira’
Chi a nu ciucce le vo’ fa deventa’ nu cavalle se pije le cavece da dentr’a la stalle.
Chi ha state muccicate da la serpe, te’ paure de la ruscettele.
L’asene tante avantate s’ardutte a carija’ le prete.
L’asine va sembre ‘n pizze ‘n pizze.
La galline ha fetate e lu galle strille ca ije dole lu cule.
Lu cane mocceche sempre a lu stracciate.
Lu patrone le te’ sole lu cane (oppure: manche lu cane)
Lu porche ha ditte all’asene: – Mantenemece pulite!
Lu vove dice curnute all’asene.
Pover’a chella pecure che te’ gia’ prumesse la lane
Se la crape sentesse la vrevogne tenesse la cota a mezz’a li cosse.
Se more prime li ‘gnille che le pecure vicchie.
Se vu’rtruva’ lu sorge va ‘rret’a la gatte.

Delle Azioni:

A chi nen te’ fije e ne te’ famije, nen ci ji pe’ grazie ne’ pe’ cunsije.
A la vecchiaje nghe le caveze rusce.
Addo’ nen si’ invitate nen ci ji’ can nen si’ accettate.
Chi coje la mentucce e nen l’addore, nen vede la Madonna quanda se more.
Chi nn’arengrazie, nen parle e nen vommeche, te lu pele sopr’a lu stommeche.
Chi ti fa ride te fa piagne e chi ti fa piagne te fa ride!
Cirche cunsije e fa come te pare.
Da direttore de bande a sunatore de piattine.
Da maestre d’orghene a tiratore de mantici.
Damme la furtune e jitteme a mare!
Fa cchiu’ male na parole che cente mazzate.
L’arte s’ammale ma nen se more.
L’abbete nen fa monache e chiereche ne fa prevete.
L’ammidije ha fermate le macene de lu muline.
L’arte, li fuse e li mistire a chi la use.
L’ha putute cchiu’ la mmidije che ‘na curtellate.
La cera se cunsume e lu morte nen cammina.
La cunfedenze e’ padrone de la mala crijanze.
La Madonne le puzze accumpagna’ (…ugne passe che nen pozza casca’).
La presenzione ha ite a cavalle arvenute a pete.
Li schirne e li biasteme nen coije e ne fa’ lene.
Li solde s’accucchie a li solde e li peducchie a li peducchie.
Li vicchie arconte e li frastire se vante.
Li vizie de nature finisce nghe la sepultura.
Lu spazzacamine m’ha chiamate: faccia vretta.
Lu mastre pignatare mette la maneche addo’ je pare.
Lu satolle nen crede a lu dijune.
Lu verne magne poche e statte vicine a la moje e a lu foche.
Nghe nu Sci t’impicce e nghe nu No te spicce!
Pe’ l’amore de lu patrone porte rispette pure a la bestije.
Pure se cundisce nghe l’assogne, li cavule appene ce li ogne.
Sa cchiu’ lu patute che lu sapute.
Se chiude na porte, s’ahapre nu purtone.
Se pe’ respette ‘na vote le chijme padrone e’ la vota bone che se deventate serve.
Se purteme ‘li guaji a lu mercate ognune s’arepije quell’a su’.
Ucchie chiare e capille rusce nen ji apri’ se ‘nne le cunusce.
Usele coma te serve e lassele coma li si’ truvate.
Trumbette e trumbettijre, ugnune a lu mmestijre.
Va nghe chi e’ mmeje de te e faije le spese.
Vuleve la scarpa onde e l’assogna sane.

Della Natura:

Cresce l’anne, cresce li malanne.
L’acque va a la spalle e lu vine te fa canta’.
L’acque va a lu mare e li quatrine addo’ ji pare.
L’ucchije triste nne le vo’ manche Criste.
La curreije e’ ‘na risate la loffe ‘na liticate.
Li miricule de le fratte sonne bbone quanda sonne fatte,
ma quande e’ tempe d’uva e di ficure… schiaffete ‘n cule le miricule!
Lu cule che ‘nn’ha maije viste li caveze, pe’ cent’anne se fa meravije.
Se pisse sopra lu ‘rane tutte li male se ne vanne lundane.
Si’ come la merde de lu vove: nen puzze e nne’ ‘ole.
Sumente la jerve arcoje lu rane.
Tecchie d’abrile uije a barile, tecchie de magge l’uije l’assagge,
tecchie de giugne appene ce ugne.